Unirea Principatelor, celebrată la Seminarul teologic „Sf. Gheorghe” Botoşani

Data de 24 ianuarie reprezintă un moment crucial în zbuciumata istorie a poporului nostru. 24 ianuarie 1859  a marcat o primă etapă în realizarea unui ideal de veacuri al românilor: Marea Unire. Sentimentul conștiinței naționale începea să fie din ce în ce mai conturat  după o perioadă în care părea să fie doar privilegiu pentru cei care, aflați departe de țară, simțeau dinamica mișcărilor revoluționare din Europa.
Dornici de a nu fi considerați doar populație, de a li se recunoaște drepturile proprii unui popor,românii moldoveni și munteni au trăit cu multă emoție, la vremea respectivă evenimentul istoric ce înlătura definitiv granițele dintre frați.
Cu acest prilej, ca în fiecare an, la Seminarul Teologic Liceal Ortodox ”Sf. Gheorghe” Botoșani a avut loc o emoţionantă activitate. În debut, Marius Râznic, profesor de istorie la Seminarul Teologic a descris contextul istoric și politic care a favorizat realizarea Unirii Principatelor Moldova și Țara Românească iar preot profesor Grigore Diaconu, director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox ”Sf. Gheorghe”, a vorbit despre contribuția clericilor botoșăneni la Marea Unire din 1859. Preot profesor Grigore Diaconu a demonstrat prin cele expuse că prin credinţă si cărţi de cult a fost cultivată conștiința națională. ”Actul unirii Principatelor Romane din 24 ianuarie 1859 este deodată rodul maturizării conştiinţei naţionale a românilor şi a unei situaţii internaţionale favorabile lor… Conştiinţa naţională a fost cultivată prin credinţă si cultură de către Biserică, mai ales prin cărţile de cult în limba română tipărite în Moldova, Ţara Românească şi Transilvania şi răspândite în toate provinciile româneşti”.
Preot profesor Grigore Diaconu a adăugat că din Comitetul Unirii înfiinţat la Iaşi făceau parte mulţi oameni ai Bisericii: ierarhi, egumeni, profesori de seminar, protopopi, preoţi, diaconi şi călugări. ”Contribuţia Botoşănenilor la realizarea Unirii a fost susținută. Dintre fruntaşi îl menționăm pe preotul Scarlat Vârnav (1813 – 1868), care spunea: „Popa Vârnav zice Da”  din satul natal Hilişeu. La alegerile pentru Divanul Ad-hoc şi-a strâns consătenii „cu cea mai mare pompă, în sunetele clopotelor şi în clocoteala oacelor strigând in cor „Vivat Unirea, că a reînviat naţia română”. Scarlat Vârnav a fost mereu alături de Nicolae Bălcescu, Ioan C. Brătianu.
La Unirea Principatelor au contribuit alți fii ai Botoşanilor, precum Dimitrie Rallet - cel care a demascat fraudarea alegerilor caimacanului N. Vogoride; preotul George Tăutul; I. V. Adrian – publicist, scriitor satiric si profesor la Botoşani - dând tonul adeziunii botoşănenilor la Actul Unirii; Dimitrie Scarlat Miclescu –care relata faptul că ţinea cu drepturile ţăranilor, fiind etichetat ca „Amicul ţăranilor”. M. Kogălniceanu  îl caracteriza într-o şedinţă a Camerei deputaţilor din 21 februarie 1887 drept „om care a jucat un rol însemnat în ţara aceasta, care a purtat  un nume din cele mai mari din Moldova…Dimitrie Miclescu a fost o figură care va sta şi în istorie”.
Încheindu-și prezentarea, preotul director a adresat elevilor seminariști (unii viitori slujitori ai altarului) îndemnul de a nu-și uita niciodată strămoșii, patria și limba, deoarece toate acestea dau fiecărui om conștiința de sine, conștiința apartenenței la un popor.
În final, în interpretarea corului Seminarului Teologic condus de pr. prof. Constantin Zăiceanu au fost interpretate câteva piese patriotice dedicate momentului, între care și cunoscuta Horă a Unirii. (profesor Corina Țifrea)