Termenul „profesor” este definit în DEX ca fiind „o persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ; persoană care îndrumă, educă pe cineva.”
Studiile au relevat faptul ca unui elev „îi place” sau „nu-i place” o disciplină în funcţie de caracterul profesorului. Pe de o parte, contează experienţa sa profesională, şi pe de altă parte, la fel de important este şi felul său de a fi. Prin comportament şi atitudini, un profesor poate să apropie sau să îndepărteze copiii: încurajează, sfătuieşte, motivează, pedepseşte etc.
În concepţia mea, profesorul este una dintre persoanele responsabile cu formarea tinerilor ca viitori adulţi. Din mai multe discuţii, am observat că profesorul ideal în viziunea majorităţii elevilor este o persoană deschisă, comunicativă, care permite schimbul de opinii şi idei în ora sa. De asemenea, apreciem enorm „profii” care ştiu să destindă atmosfera, deşi materia predată este una dificilă, precum apreciem şi corectitudinea în notare. Vrem oameni care să ne privească ca egali pe noi, liceenii. Vrem să fim respectaţi şi vrem să ni se recunoască meritele. Deoarece dorinţa de exprimare există în licee, dorim să avem în faţa noastră o persoană care să fie competentă să predea şi să poarte o discuţie cu noi, să ne respecte dreptul la opinie. Vrem să auzim şi lucruri pozitive, pentru că realitatea deja ne întristează. Vrem să fim înţeleşi...
Din păcate, unii uită că au acest rol important în viaţa tinerilor şi sunt indiferenţi, pasivi sau chiar abuzează în scopuri „nobile” de funcţia pe care o au. Întrebarea este „la ce viitor se aşteaptă profesorii respectivi, când ei înşişi nu sunt un exemplu pentru elevi?” (Raluca Elena BĂLĂUCĂ, Colegiul Economic „Octav Onicescu” Botoşani)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu